Povestea mea in imagini
+13
silvi0ara
lumi
Mom_of_3
Daniela
martagabriela
aurora
iuliana_28
maria elena
alina 42
Doina Ghidu
Sidy
mari
anena
17 participanți
Pagina 2 din 4
Pagina 2 din 4 • 1, 2, 3, 4
Re: Povestea mea in imagini
Doamne Anena draga ,nu te-ai gindit pina acum sa scrii toate aceste ginduri si sale publici? ai un talent care nu merita sa se piarda
..............si iti tinem pumnii si ne rugam pentru tine
..............si iti tinem pumnii si ne rugam pentru tine
Re: Povestea mea in imagini
Iti doresc multa sanatate, Anena. Ma faci sa plang, m-am teleportat in copilarie tot asa frumoasa petrecuta la bunici, la tara. Si noi urcam pe coasta, mergeam dupa apa la izvor, destul de departe de casa bunicilor, ii spuneam sipot izvorului, era sipotul lui Avramoaie. Asteptam continuarea.
Re: Povestea mea in imagini
Pentru că se apropie sărbătorile de iarna şi incet, incet mă cuprinde spiritul Crăciunului, imi vin in minte imagini, in suflet sentimente şi in inimă dor, de zilele petrecute în casa bunicilor, în copilăria mea, în această perioadă a anului.
Îmi stăruie în nări mirosurile din aceea perioadă a anului. Dimineaţa cind ne trezeam, în casă era cald şi bine, lemnele trosneau în sobă iar prin geamurile camerei se vedea cum ninge , cu fulgi mari si deşi, ca o perdea albă, lăptoasă, care curgea încet către pamânt. Bunicii aveau o soba de tuci, cu patru picioare, cu un cuptor în care se faceau prajiturile, pentru că pâinea şi cozonacii se coceau intr-un cuptor special făcut, in afara casei .Deasupra, soba avea două ochiuri cu cărigi, aşa se numeau cercurile de metal care închideau ochiul şi care se scoteau daca era nevoie să se aţâte focul sau să se fiarbă ceva repede, pe foc mare.Mai era şi lerul, sau cuptorul, care avea mai mereu uşa deschisă şi unde bunica punea mere, în timpul iernii, ca să fie un miros plăcut în casă şi pe care le mâncam cu mare placere, aşa calde…dar cel mai minunat era mirosul de lapte cald pe care bunica îl aducea proaspăt muls de la grajduri şi pe care îl fierbea, pentru ca noi, când ne trezim să avem fiecare cana plină cu lapte calduţ…
Pregătirile de sărbători incepeau cu mult înainte de căderea primei zapezii, pentru că, în acele vremuri erau ierni grele cu zăpezi mari, cu nămeţi de 2-4 metri şi chiar mai înalţi şi cu geruri de crăpau pietrele. Bunicii mei aveau gospodărie mare, cu animale multe şi felurite, printre care şi vite. Şi în fiecare zi, trebuiau duse la adăpat, la o fântiniţa, pe care bunicul o îngrijea cu mare respect, pentru că era sursa de apă a familiei. Si cum această fântâna era la vreo suta de metri de casă, înainte de a scoate vitele din grajd si a le duce la apă, bunicul trebuia să facă mai înainte un culoar prin zăpadă, ca ele să poată ajunge la adăpătoare.Era atâta zăpadă şi atât de înalţi nămeţii, încât vitele nici nu se vedeau atunci când treceau spre fântâniţă.
În zona în care m-am născut, pădurile au tot felul de specii de arbori, printre care cel mai des întâlniţi sunt brazii, fagii şi carpenii. Acest lucru dădea un farmec aparte verilor, prin multitudinea de nuante de verde, dar şi toamnelor, pentru că, fiecare specie avea o anumită nuanţă de arămiu, atunci când venea toamna. Iar iarna , fiecare copac şi tufiş, îşi primea îmbrăcămintea lui de omăt.
Când se apropia sărbătoarea Crăciunului, bunicul pleca in pădure, care era proprietetea familiei, să caute cel mai frumos bradut, pentru a fi împodobit şi pus la loc de cinste pe laviţă. Bradul se împodobea în preajunul Crăciunului, când toată familia lăsa totul deoparte şi trebuia să participle la acest moment atât de frumos. Aveam globuri din sticla, delicate şi finuţe, cu tot felul de figurine si de moşi, beteala era făcut de noi, din hârtie colorata taiată fâşii subţiri şi lipită cu lipici ca şi zalele unui lanţ. Pe braduţ puneam şi lumânări, care, atunci când se aprindeau, colindam o anumită colindă.
Naşterea ta Cristoase, Dumnezeul nostru
Răsărit-ai lumii lumina, cunoştiinţei.
Să se închine ţie soarelui dreptăţi,
Şi să te cunoască pe tine
Răsăritul cel de sus
Doamne , mărire ţie !!
Şi ca totul să se asorteze cu ceea ce era afară, cu albul zăpezii, pe fiecare crenguţă din brăduţ se punea vată. Sigur că un loc special în brad îl ocupau bomboanele frumos învelite în staniol strălucitor, pe care bunicu le cumpăra de la oraş, cu ceva vreme înainte şi pe care eu şi sora mea , aveam de grijă să le împuţinăm, până la momentul atârnării lor in brad. :p ;
Dar era ceva si mai placut in Ajunul Craciunului. In satul meu era obiceiul piţăratului, care era un fel aparte de a colinda si de a anunta sarbatoarea care urma in aceea noapte. Nasterea Mintuitorului. Dis de dimineaţă, bunicu se trezea si ne facea piţăre, din lemn de brad, cu care plecam la colindat, toti copii pina pe la 10-12 ani.Piţărele nu erau altceva decât nişte bucaţi din crengi de brad, de marimea unei cirje, curăţate de coaja şi jeluite cu rindeaua, sau jilăul, cum i se mai spune popular. Dar operaţia de jeluire nu se ducea pâna la celălalt capăt al lemnului, se lăsau acei cârlionţi de jeluitură, unul după altul, până se cârlionţa toată bucata de lemn.Cu cât mai mulţi cârlionţi, cu atât era mai frumoasă piţăra. Şi porneam pe la uşile vecinilor spunând: Doamne piţa piţăra, daţi-ne colaci ori ba? Şi primeam colăcei micuţi, nuci, vopsite uneori cu argintiu şi multe mere. Eram tare mândră atunci când veneam acasă, cu cizmele şi cu pantalonii groşi din lână, plini de ţurţuri de zăpadă îngheţată şi cu obrajii mai sa plesneasca de ger si aveam cele mai multe nuci şi mere în trăistuţa mea. Pentru că bunica avea de grija ca vara să ne ţeasă la fiecare câte o trăistuţă nouă ca să avem la Craciun pentru piţără.
Doamne ce fericte eram in acele momente si eu si sora mea.
Îmi stăruie în nări mirosurile din aceea perioadă a anului. Dimineaţa cind ne trezeam, în casă era cald şi bine, lemnele trosneau în sobă iar prin geamurile camerei se vedea cum ninge , cu fulgi mari si deşi, ca o perdea albă, lăptoasă, care curgea încet către pamânt. Bunicii aveau o soba de tuci, cu patru picioare, cu un cuptor în care se faceau prajiturile, pentru că pâinea şi cozonacii se coceau intr-un cuptor special făcut, in afara casei .Deasupra, soba avea două ochiuri cu cărigi, aşa se numeau cercurile de metal care închideau ochiul şi care se scoteau daca era nevoie să se aţâte focul sau să se fiarbă ceva repede, pe foc mare.Mai era şi lerul, sau cuptorul, care avea mai mereu uşa deschisă şi unde bunica punea mere, în timpul iernii, ca să fie un miros plăcut în casă şi pe care le mâncam cu mare placere, aşa calde…dar cel mai minunat era mirosul de lapte cald pe care bunica îl aducea proaspăt muls de la grajduri şi pe care îl fierbea, pentru ca noi, când ne trezim să avem fiecare cana plină cu lapte calduţ…
Pregătirile de sărbători incepeau cu mult înainte de căderea primei zapezii, pentru că, în acele vremuri erau ierni grele cu zăpezi mari, cu nămeţi de 2-4 metri şi chiar mai înalţi şi cu geruri de crăpau pietrele. Bunicii mei aveau gospodărie mare, cu animale multe şi felurite, printre care şi vite. Şi în fiecare zi, trebuiau duse la adăpat, la o fântiniţa, pe care bunicul o îngrijea cu mare respect, pentru că era sursa de apă a familiei. Si cum această fântâna era la vreo suta de metri de casă, înainte de a scoate vitele din grajd si a le duce la apă, bunicul trebuia să facă mai înainte un culoar prin zăpadă, ca ele să poată ajunge la adăpătoare.Era atâta zăpadă şi atât de înalţi nămeţii, încât vitele nici nu se vedeau atunci când treceau spre fântâniţă.
În zona în care m-am născut, pădurile au tot felul de specii de arbori, printre care cel mai des întâlniţi sunt brazii, fagii şi carpenii. Acest lucru dădea un farmec aparte verilor, prin multitudinea de nuante de verde, dar şi toamnelor, pentru că, fiecare specie avea o anumită nuanţă de arămiu, atunci când venea toamna. Iar iarna , fiecare copac şi tufiş, îşi primea îmbrăcămintea lui de omăt.
Când se apropia sărbătoarea Crăciunului, bunicul pleca in pădure, care era proprietetea familiei, să caute cel mai frumos bradut, pentru a fi împodobit şi pus la loc de cinste pe laviţă. Bradul se împodobea în preajunul Crăciunului, când toată familia lăsa totul deoparte şi trebuia să participle la acest moment atât de frumos. Aveam globuri din sticla, delicate şi finuţe, cu tot felul de figurine si de moşi, beteala era făcut de noi, din hârtie colorata taiată fâşii subţiri şi lipită cu lipici ca şi zalele unui lanţ. Pe braduţ puneam şi lumânări, care, atunci când se aprindeau, colindam o anumită colindă.
Naşterea ta Cristoase, Dumnezeul nostru
Răsărit-ai lumii lumina, cunoştiinţei.
Să se închine ţie soarelui dreptăţi,
Şi să te cunoască pe tine
Răsăritul cel de sus
Doamne , mărire ţie !!
Şi ca totul să se asorteze cu ceea ce era afară, cu albul zăpezii, pe fiecare crenguţă din brăduţ se punea vată. Sigur că un loc special în brad îl ocupau bomboanele frumos învelite în staniol strălucitor, pe care bunicu le cumpăra de la oraş, cu ceva vreme înainte şi pe care eu şi sora mea , aveam de grijă să le împuţinăm, până la momentul atârnării lor in brad. :p ;
Dar era ceva si mai placut in Ajunul Craciunului. In satul meu era obiceiul piţăratului, care era un fel aparte de a colinda si de a anunta sarbatoarea care urma in aceea noapte. Nasterea Mintuitorului. Dis de dimineaţă, bunicu se trezea si ne facea piţăre, din lemn de brad, cu care plecam la colindat, toti copii pina pe la 10-12 ani.Piţărele nu erau altceva decât nişte bucaţi din crengi de brad, de marimea unei cirje, curăţate de coaja şi jeluite cu rindeaua, sau jilăul, cum i se mai spune popular. Dar operaţia de jeluire nu se ducea pâna la celălalt capăt al lemnului, se lăsau acei cârlionţi de jeluitură, unul după altul, până se cârlionţa toată bucata de lemn.Cu cât mai mulţi cârlionţi, cu atât era mai frumoasă piţăra. Şi porneam pe la uşile vecinilor spunând: Doamne piţa piţăra, daţi-ne colaci ori ba? Şi primeam colăcei micuţi, nuci, vopsite uneori cu argintiu şi multe mere. Eram tare mândră atunci când veneam acasă, cu cizmele şi cu pantalonii groşi din lână, plini de ţurţuri de zăpadă îngheţată şi cu obrajii mai sa plesneasca de ger si aveam cele mai multe nuci şi mere în trăistuţa mea. Pentru că bunica avea de grija ca vara să ne ţeasă la fiecare câte o trăistuţă nouă ca să avem la Craciun pentru piţără.
Doamne ce fericte eram in acele momente si eu si sora mea.
anena- Mesaje : 564
Data de inscriere : 14/09/2010
Varsta : 65
Localizare : Alba Iulia
Re: Povestea mea in imagini
Doamne ce fericire ne dai in suflet cand povestesti asa de frumos Anena....
Ce au scris fetele La o cafea nu am apucat sa citesc dar nu m-am putut abtine sa nu citesc ceea ce ne-ai dezvaluit tu aici....
Mare pacat ar fi daca nu ai scrie o carte....AI TALENT in a povesti si il faci pe om sa "vada" ceea ce tu vrei sa-i redai....este minunat, parca retraiesc clipele vacantelor la bunici.
Felicitari Mariana draga si astept cu nerabdare continuarea.....
Te tzuc cu mare drag !
Ce au scris fetele La o cafea nu am apucat sa citesc dar nu m-am putut abtine sa nu citesc ceea ce ne-ai dezvaluit tu aici....
Mare pacat ar fi daca nu ai scrie o carte....AI TALENT in a povesti si il faci pe om sa "vada" ceea ce tu vrei sa-i redai....este minunat, parca retraiesc clipele vacantelor la bunici.
Felicitari Mariana draga si astept cu nerabdare continuarea.....
Te tzuc cu mare drag !
Re: Povestea mea in imagini
Multumesc Sidonia draga.
Vb miine,te sun eu. pupici.
Pprinderea postului de Craciun imi trezeste amintiri dragi. Eram in casa bunicilor din satul meu natal si participam la ritualul de prindere a postului. Asta insemna ca, de dimineata bunica framinta un cuptor de piine alba, iar dupa masa cind se scotea din cuptor, inainte sa o bata de coaja si sa o puna la racit, noua copiilor, adica mie, surorii mele si verisoarei noastre, ne dadea cite un drut de piine,sau un coltuc, cum i se mai spune in alte parti, adica, aceea parte din piine care iese putin in afara ,la copt. Intodeauan il mincam cu lapte sau cu smintina proaspat adunata de pe laptele pus special pentru asa ceva.
Seara , dupa ce toata lumea era acasa, se adunau cu totii in jurul mesei pe care trona o farfurie cu un turn inalt de placinte cu brinza, acoperite cu un stergar de cinepa , nou-nout. Placintele erau facute de bunica mea, pe soba , in tigaie.Se adunau citi mai multi membrii din familia noastra si se bea un pahar de tuica, iar femeilae mincau placinta cun lapte.
Eu o mincam cu zahar pe deasupra, chiar daca era cu brinza usor sarata.Erau deosebit de bune, se topeau in gura, nu alta.Bunica ave ao reteta speciala, fara a masura nici un ingredient, doar dupa ochii si dupa cum se comporta alautul. Atunci stia daca mai trebuie adugat ceva sau nu. Sigur ca, o mare importanta aveau si in grdientele pe care le pune in aluat, lapte de casa, unt facut de bunica, oua de casa, etc...
In acest spirit , al Craciunului si a respecatarii traditiilor noastre frumoase, in aceasta seara, toata familia se va reuni la cumnata mea , care este tot din Muntii Apuseni, si vom minca placinte cu brinza facute pe lespede si vom beau vin fiert. Asa ca , ma grabesc sa scriu si sa plec ...
Noi incercam din rasputeri sa mai pastram din vechile obiceiuri strabune, cum este si cea cu prinderea postului. Si mai pastram inca si obiceiul colindatului , de la o casa la alta, as cum spune si colinda...
Asa ca, in ajunul Craciunului placam la colinda, la toate rudelel si nu numai, si colindam colinde vechi, afara, in fata usii gospodarului. Si pentru ca se spune ca in zilele de Craciun nu se cinta , se colinda:
Seara asta nu cintam
Ziurel de ziua,
Seara asta colindam
Ziurel de ziua.
Seara asta nu se cinta
Ziurel de ziua,
Seara sta se colinda
Ziurel de ziua.
Ziurel de ziua
cam asa suna si colindele noastre.
Chiar daca am imprumutat ceva din spriritul altor popoare,cum ar fi impodobirea casei si a bradului ca la poporul german, acest lucru nu face decit sa aduca un strop de bucurie in plus in familie si in casa.
Sa dea Dumnezeu sa fim sanatosi si sa petrecem sfintele sarbatori de iarna cu pace si liniste sufleteasca.
Vb miine,te sun eu. pupici.
Pprinderea postului de Craciun imi trezeste amintiri dragi. Eram in casa bunicilor din satul meu natal si participam la ritualul de prindere a postului. Asta insemna ca, de dimineata bunica framinta un cuptor de piine alba, iar dupa masa cind se scotea din cuptor, inainte sa o bata de coaja si sa o puna la racit, noua copiilor, adica mie, surorii mele si verisoarei noastre, ne dadea cite un drut de piine,sau un coltuc, cum i se mai spune in alte parti, adica, aceea parte din piine care iese putin in afara ,la copt. Intodeauan il mincam cu lapte sau cu smintina proaspat adunata de pe laptele pus special pentru asa ceva.
Seara , dupa ce toata lumea era acasa, se adunau cu totii in jurul mesei pe care trona o farfurie cu un turn inalt de placinte cu brinza, acoperite cu un stergar de cinepa , nou-nout. Placintele erau facute de bunica mea, pe soba , in tigaie.Se adunau citi mai multi membrii din familia noastra si se bea un pahar de tuica, iar femeilae mincau placinta cun lapte.
Eu o mincam cu zahar pe deasupra, chiar daca era cu brinza usor sarata.Erau deosebit de bune, se topeau in gura, nu alta.Bunica ave ao reteta speciala, fara a masura nici un ingredient, doar dupa ochii si dupa cum se comporta alautul. Atunci stia daca mai trebuie adugat ceva sau nu. Sigur ca, o mare importanta aveau si in grdientele pe care le pune in aluat, lapte de casa, unt facut de bunica, oua de casa, etc...
In acest spirit , al Craciunului si a respecatarii traditiilor noastre frumoase, in aceasta seara, toata familia se va reuni la cumnata mea , care este tot din Muntii Apuseni, si vom minca placinte cu brinza facute pe lespede si vom beau vin fiert. Asa ca , ma grabesc sa scriu si sa plec ...
Noi incercam din rasputeri sa mai pastram din vechile obiceiuri strabune, cum este si cea cu prinderea postului. Si mai pastram inca si obiceiul colindatului , de la o casa la alta, as cum spune si colinda...
Asa ca, in ajunul Craciunului placam la colinda, la toate rudelel si nu numai, si colindam colinde vechi, afara, in fata usii gospodarului. Si pentru ca se spune ca in zilele de Craciun nu se cinta , se colinda:
Seara asta nu cintam
Ziurel de ziua,
Seara asta colindam
Ziurel de ziua.
Seara asta nu se cinta
Ziurel de ziua,
Seara sta se colinda
Ziurel de ziua.
Ziurel de ziua
cam asa suna si colindele noastre.
Chiar daca am imprumutat ceva din spriritul altor popoare,cum ar fi impodobirea casei si a bradului ca la poporul german, acest lucru nu face decit sa aduca un strop de bucurie in plus in familie si in casa.
Sa dea Dumnezeu sa fim sanatosi si sa petrecem sfintele sarbatori de iarna cu pace si liniste sufleteasca.
anena- Mesaje : 564
Data de inscriere : 14/09/2010
Varsta : 65
Localizare : Alba Iulia
Re: Povestea mea in imagini
Anena cand eram copii, tata ne lega de un cui batat in tavan cu o soara o bucata de halvita. Noi copii trebuia sa o prindem cu gura. Ne faceam totuna de la halvita aia lipicioasa pe fata si prin par ca ea se invartea. Pot spune ca si noi prindeam craciunul. Abia asteptam sa o prinda unul din noi ca sa putem sa o mancam pe urma.
Re: Povestea mea in imagini
Frumos Anena, m-ai facut sa dau timpul inapoi, sa-mi rascolesc amintirile legate de venirea Craciunului, mi-au facut bine, a fost un panaceu al sufletului. Frumoase traditii, oare se mai tin in satul tau natal? Felicitari!
Re: Povestea mea in imagini
Sa Dea Dumnezeu Anena la toata lumea
Si ce m-au bucurat rindurile tale,si ce nostalgie imi aduc
Mi-au facut tare bine mai ales ca azi abia reusesc dupa citeva zile de neputiinta sa intru pe forum
Si ce m-au bucurat rindurile tale,si ce nostalgie imi aduc
Mi-au facut tare bine mai ales ca azi abia reusesc dupa citeva zile de neputiinta sa intru pe forum
Re: Povestea mea in imagini
Foarte frumoase amintiri, este nostalgica aducerea aminte de vremurile copilariei , cu imaginile, mirosurile si gusturile ramase intacte de-a lungul timpului
Re: Povestea mea in imagini
A venit deja sfiristul de saptamina.Doamne cum trece timpul asta.Numai ce este luni si deja simbata bate la usa. Nu, categoric ca se coprima timpul fara ca noi sa vedem acest lucru, materialiceste vorbind.Doar ca simtim cumva acest fenomen.
In ultima vreme, m-am simtit din ce in ce mai bine. Mintea asta a noastra ne conduce viata. Spun asta pentru ca stiu de ce ma simt mai bine. Psihic vorbind. Apropierea sarbatorilor de iarna...asta este! Eu ador aceasta perioada, pentru ca este plina de bucurie, de lumina, de apropiere sufleteasca unii cu altii si toti cu Dumnezeu. Sau , ma rog, asa ar trebui. Eu simt din plin aceasta apropiere. Intotdeuna am iubit oamenii si pe Dumnezeu, dar parca in acesta perioada magica, este altceva. Simt atita caldura in sufletul meu ,incit cred ca as putea incalzi tot Polul Nord. Ma umple de duiosie, de dragoste de viata , de stare de bine, toata aceasta perioada. Chiar daca la noi, la romani, sarabatorile vin cu bita, cum se spune in popor, ceea ce simt este o motivatie in plus sa nu simt nici oboseala fizica a pregatirilor si nici gerul de afara, cu care de fapt eu nu ma impac de loc.
Astept cu nerabdare sa treaca de 1 Decembrie, ca sa incep pregatirea casutei pentru Craciun. Adica sa incep sa pun ornamente in toata casa, care sa ne bucure ochii si sufletul. Adrian imi tot spune , ca de abia asteapta sa vina perioada aceea, ca atunci cind ajunge acasa de la serviciu, sa gasesca casuta impodobita, asa cum , zice el, numai eu stiu sa o fac...
Da dragilor, bucurati-va de toata aceasta perioada, faceti din ea un mijloc de va umple sufletele de iubire, de lumina, de stare de bine, de bucurie.
Iertati tot ceea ce v-a facut sa suferiti pina acum, uitati toate necazurile mari, deschide-ti-va portile sufletului si lasati sa intre tot binele din lume ,in fiecare coltisor al lui, toata iubirea lui Dumnezeu, toata lumina candeleleor din bradul de Craciun, toat fericirea copiilor de pe derdelus si toata bucuria nasterii lui Iisus.
In ultima vreme, m-am simtit din ce in ce mai bine. Mintea asta a noastra ne conduce viata. Spun asta pentru ca stiu de ce ma simt mai bine. Psihic vorbind. Apropierea sarbatorilor de iarna...asta este! Eu ador aceasta perioada, pentru ca este plina de bucurie, de lumina, de apropiere sufleteasca unii cu altii si toti cu Dumnezeu. Sau , ma rog, asa ar trebui. Eu simt din plin aceasta apropiere. Intotdeuna am iubit oamenii si pe Dumnezeu, dar parca in acesta perioada magica, este altceva. Simt atita caldura in sufletul meu ,incit cred ca as putea incalzi tot Polul Nord. Ma umple de duiosie, de dragoste de viata , de stare de bine, toata aceasta perioada. Chiar daca la noi, la romani, sarabatorile vin cu bita, cum se spune in popor, ceea ce simt este o motivatie in plus sa nu simt nici oboseala fizica a pregatirilor si nici gerul de afara, cu care de fapt eu nu ma impac de loc.
Astept cu nerabdare sa treaca de 1 Decembrie, ca sa incep pregatirea casutei pentru Craciun. Adica sa incep sa pun ornamente in toata casa, care sa ne bucure ochii si sufletul. Adrian imi tot spune , ca de abia asteapta sa vina perioada aceea, ca atunci cind ajunge acasa de la serviciu, sa gasesca casuta impodobita, asa cum , zice el, numai eu stiu sa o fac...
Da dragilor, bucurati-va de toata aceasta perioada, faceti din ea un mijloc de va umple sufletele de iubire, de lumina, de stare de bine, de bucurie.
Iertati tot ceea ce v-a facut sa suferiti pina acum, uitati toate necazurile mari, deschide-ti-va portile sufletului si lasati sa intre tot binele din lume ,in fiecare coltisor al lui, toata iubirea lui Dumnezeu, toata lumina candeleleor din bradul de Craciun, toat fericirea copiilor de pe derdelus si toata bucuria nasterii lui Iisus.
anena- Mesaje : 564
Data de inscriere : 14/09/2010
Varsta : 65
Localizare : Alba Iulia
Re: Povestea mea in imagini
Draga de tine! Ce frumos povestesti tu!
Si eu vreau in fiecare an sa prind spiritul Craciunului, dar cu Alex nu reusesc intotdeauna. Eu ma straduiesc si el imi stica toata bucuria, cu remarcile lui ateiste.
Ti-nchipui ca eu am vrut sa-i imprim si lui starea aia de sarbatoare si de bucurie, dar n-a fost chip.
Si eu vreau in fiecare an sa prind spiritul Craciunului, dar cu Alex nu reusesc intotdeauna. Eu ma straduiesc si el imi stica toata bucuria, cu remarcile lui ateiste.
Ti-nchipui ca eu am vrut sa-i imprim si lui starea aia de sarbatoare si de bucurie, dar n-a fost chip.
Re: Povestea mea in imagini
anena a scris:A venit deja sfiristul de saptamina.Doamne cum trece timpul asta.Numai ce este luni si deja simbata bate la usa. Nu, categoric ca se coprima timpul fara ca noi sa vedem acest lucru, materialiceste vorbind.Doar ca simtim cumva acest fenomen.
In ultima vreme, m-am simtit din ce in ce mai bine. Mintea asta a noastra ne conduce viata. Spun asta pentru ca stiu de ce ma simt mai bine. Psihic vorbind. Apropierea sarbatorilor de iarna...asta este! Eu ador aceasta perioada, pentru ca este plina de bucurie, de lumina, de apropiere sufleteasca unii cu altii si toti cu Dumnezeu. Sau , ma rog, asa ar trebui. Eu simt din plin aceasta apropiere. Intotdeuna am iubit oamenii si pe Dumnezeu, dar parca in acesta perioada magica, este altceva. Simt atita caldura in sufletul meu ,incit cred ca as putea incalzi tot Polul Nord. Ma umple de duiosie, de dragoste de viata , de stare de bine, toata aceasta perioada. Chiar daca la noi, la romani, sarabatorile vin cu bita, cum se spune in popor, ceea ce simt este o motivatie in plus sa nu simt nici oboseala fizica a pregatirilor si nici gerul de afara, cu care de fapt eu nu ma impac de loc.
Astept cu nerabdare sa treaca de 1 Decembrie, ca sa incep pregatirea casutei pentru Craciun. Adica sa incep sa pun ornamente in toata casa, care sa ne bucure ochii si sufletul. Adrian imi tot spune , ca de abia asteapta sa vina perioada aceea, ca atunci cind ajunge acasa de la serviciu, sa gasesca casuta impodobita, asa cum , zice el, numai eu stiu sa o fac...
Da dragilor, bucurati-va de toata aceasta perioada, faceti din ea un mijloc de va umple sufletele de iubire, de lumina, de stare de bine, de bucurie.
Iertati tot ceea ce v-a facut sa suferiti pina acum, uitati toate necazurile mari, deschide-ti-va portile sufletului si lasati sa intre tot binele din lume ,in fiecare coltisor al lui, toata iubirea lui Dumnezeu, toata lumina candeleleor din bradul de Craciun, toat fericirea copiilor de pe derdelus si toata bucuria nasterii lui Iisus.
foarte frumos!!!!
Mom_of_3- Mesaje : 116
Data de inscriere : 24/10/2011
Localizare : USA
povestea mea in imagini
Da, asa e:iertarea e un dar divin,uitarea e omeneasca!
Frumos spus,draga Anena!
Frumos spus,draga Anena!
lumi- Mesaje : 42
Data de inscriere : 25/10/2011
Re: Povestea mea in imagini
Incerc sa pun pe hirtie, citeva ginduri, citeva imagini , din ziua unirii...Adevarul este ca pentru noi, este o traditie ca de 1 Decembrie sa iesim din case cu mic cu mare si sa participam la marea sarbatoare.
Ieri dimineata stateam cu Adrian la cafeluta si cum stam la parter, vedeam grupuri, grupuri de oameni, cu steaguri mari in miini, cu cocarde in piept sau cu fulare cu tricolorul la git, care se indreptau catre Platoul Romanilor, unde se intimpla toata aceasta sarbatoare.
Familia mea iubeste mult aceasta sarbatoare, pentru ca bunicul meu, pe cind era foarte tinar, a facut parte din delegatia care la 1 Decembrie 1918, a pornit din Abrud , catre cetatea Marii Unirii, imbarcati in care trase de boi. Asa ca ,pe linga acest sentiment de apartenenta la Ma rea Unire, este si buncuria de a retrai, acel moment unic si ireversibil, in zilele noastre, prin manifestarile de ieri, de la Alba Iulia.
Nu as vrea sa fiu acuzata de patriotism ieftin, dar noi, motii, traim si simtim un pic altfel, aceste impliniri ale neamului.
Aud de multe oari oameni care isi blameaza tara, care isi blameaza natia...da, stiu ca unii dintre noi duc o viata grea in aceasta perioada, dar asta nu are de-a face cu ceea ce inseamna pamintul stramosesc pe care ne-am nascut, poporul roman, patria in sine. Are de-a face cu sistemul care functioneaza defectuos si cu politica existenta la ora actuala in tara noastra.
Sunt doua lucruri total diferite. Pentru mine , Romania inseamna acasa, insemna ai mei, inseamna pamintul din care imi trag seva , inseamna leaganul copilarie mele. Oricit de bine mi-ar fi in alta parte, intotdeauna ma va trage ata catre pamintul meu romanesc.
M-a surpins foarte tare, un lucru extraordinar , prin care a trecut sora mea, cind a emigrat in Danemarca. la orele de curs pentru invatarea limbii daneze, au fost intrebati daca isi iubesc tara din care provin si dupa ce i-a ascultat pe fiecare, pentru ca erau din diferite colturi de lume, celor care au spus ca nu isi iubesc tara, profesoara de limba daneaza i-a intrebat " ...cum ati putea sa iubiti o tara straina voua, daca nu va iubiti propiul pamint pe care v-ati nascut"Cit adevar...
Ok.Sa revenim la oile noastre.
Asadar, imbracati sac, pe la orele amiezii am purces catre locul evenimentelor...am ajuns exact la timp sa vedem cite ceva din defilare, atit cit am putut , pentru ca era o mare de oameni.Nu am vazut nicodata de 1Decembrie atita popor adunat la un loc.
...cu familonul...mama, fratele meu, cumnata mea si nepoata.
...taburi, tancuri, masini de interventii, etc...
Dupa incheierea paradei, toata lumea a dat navala la mici, gratare, vin fiert si tuica fiarta si in general la cam tot ce se poate minca la astfel de evenimente.
Era atita lume ca nu puteai sa inaintezi pe aleile parcului , decit odata cu multimea.Si eu cum sunt claustrofoba, am inceput sa imi cam trag de fular la git. Cu chiu , cu vai, am reusit sa ajungem la o masa sub un copac plin de promoroaca si dupa ce am stat la o coada interminalbila , desi erau zeci de tarabe cu gratare, am reusit sa mincam si noi minunatii mici, care nicaieri, niciodata, niciunde , nu sunt mai buni ca la 1 Decembrie.
A urmat o plimbare pe la tarabele care vindeau tot felul de lucruri,
icoane pe sticla, caciuli din blana de vulpe autohtona si polara, foarte mult hand made...ce mi-a placut foarte mult, erau citeva standuri care vindeau caciuli de lina, sosete groase, veste, fulare , pt anotimpul frigurors.Erau foarte reusite si chiar mi-as fi luat o vesta , dar era mult prea frig afara , ca sa am curajul sa ma dezbrac sa o incerc...
De asemenea as fi vrut sa cumpar curtos colaci, dar la toate tarabele erau niste cozi interminabile, cred ca as fi stat pe putin o ora, o ora jumate. Asa ca, mi-am pus pofta in cui si am mincat halvita.
Va las in compania citorva poze frumoase, facute inn parcul din fata Catedralei Reintregirii Neamului din Alba Iulia.
Dupa patru ore am ajuns acasa, ghiftuiti, un pic cam infrigurati,un pic oboiti, dar multumiti sufleteste, pentru ca bunul Dumnezeu, ne-a mai rinduit o data sa fim impreuna , cu familia si prietenii, la o mare sarbatioare a noastra , a tururor.
Dupa ce am ajuns acasa, am dormit bustean de la 5 la 7,30 , astfel am reusit sa ratam artificiile.Dar nu ne-a parut rau, pentru ca a venit fratele meu si cumnata , cu o farfurie cu placinte calde, asa ca, am incheiat seara cit se poate de bine. Pe acordurile unui vin din pivnita propirie a fratelui meu.
Ieri dimineata stateam cu Adrian la cafeluta si cum stam la parter, vedeam grupuri, grupuri de oameni, cu steaguri mari in miini, cu cocarde in piept sau cu fulare cu tricolorul la git, care se indreptau catre Platoul Romanilor, unde se intimpla toata aceasta sarbatoare.
Familia mea iubeste mult aceasta sarbatoare, pentru ca bunicul meu, pe cind era foarte tinar, a facut parte din delegatia care la 1 Decembrie 1918, a pornit din Abrud , catre cetatea Marii Unirii, imbarcati in care trase de boi. Asa ca ,pe linga acest sentiment de apartenenta la Ma rea Unire, este si buncuria de a retrai, acel moment unic si ireversibil, in zilele noastre, prin manifestarile de ieri, de la Alba Iulia.
Nu as vrea sa fiu acuzata de patriotism ieftin, dar noi, motii, traim si simtim un pic altfel, aceste impliniri ale neamului.
Aud de multe oari oameni care isi blameaza tara, care isi blameaza natia...da, stiu ca unii dintre noi duc o viata grea in aceasta perioada, dar asta nu are de-a face cu ceea ce inseamna pamintul stramosesc pe care ne-am nascut, poporul roman, patria in sine. Are de-a face cu sistemul care functioneaza defectuos si cu politica existenta la ora actuala in tara noastra.
Sunt doua lucruri total diferite. Pentru mine , Romania inseamna acasa, insemna ai mei, inseamna pamintul din care imi trag seva , inseamna leaganul copilarie mele. Oricit de bine mi-ar fi in alta parte, intotdeauna ma va trage ata catre pamintul meu romanesc.
M-a surpins foarte tare, un lucru extraordinar , prin care a trecut sora mea, cind a emigrat in Danemarca. la orele de curs pentru invatarea limbii daneze, au fost intrebati daca isi iubesc tara din care provin si dupa ce i-a ascultat pe fiecare, pentru ca erau din diferite colturi de lume, celor care au spus ca nu isi iubesc tara, profesoara de limba daneaza i-a intrebat " ...cum ati putea sa iubiti o tara straina voua, daca nu va iubiti propiul pamint pe care v-ati nascut"Cit adevar...
Ok.Sa revenim la oile noastre.
Asadar, imbracati sac, pe la orele amiezii am purces catre locul evenimentelor...am ajuns exact la timp sa vedem cite ceva din defilare, atit cit am putut , pentru ca era o mare de oameni.Nu am vazut nicodata de 1Decembrie atita popor adunat la un loc.
...cu familonul...mama, fratele meu, cumnata mea si nepoata.
...taburi, tancuri, masini de interventii, etc...
Dupa incheierea paradei, toata lumea a dat navala la mici, gratare, vin fiert si tuica fiarta si in general la cam tot ce se poate minca la astfel de evenimente.
Era atita lume ca nu puteai sa inaintezi pe aleile parcului , decit odata cu multimea.Si eu cum sunt claustrofoba, am inceput sa imi cam trag de fular la git. Cu chiu , cu vai, am reusit sa ajungem la o masa sub un copac plin de promoroaca si dupa ce am stat la o coada interminalbila , desi erau zeci de tarabe cu gratare, am reusit sa mincam si noi minunatii mici, care nicaieri, niciodata, niciunde , nu sunt mai buni ca la 1 Decembrie.
A urmat o plimbare pe la tarabele care vindeau tot felul de lucruri,
icoane pe sticla, caciuli din blana de vulpe autohtona si polara, foarte mult hand made...ce mi-a placut foarte mult, erau citeva standuri care vindeau caciuli de lina, sosete groase, veste, fulare , pt anotimpul frigurors.Erau foarte reusite si chiar mi-as fi luat o vesta , dar era mult prea frig afara , ca sa am curajul sa ma dezbrac sa o incerc...
De asemenea as fi vrut sa cumpar curtos colaci, dar la toate tarabele erau niste cozi interminabile, cred ca as fi stat pe putin o ora, o ora jumate. Asa ca, mi-am pus pofta in cui si am mincat halvita.
Va las in compania citorva poze frumoase, facute inn parcul din fata Catedralei Reintregirii Neamului din Alba Iulia.
Dupa patru ore am ajuns acasa, ghiftuiti, un pic cam infrigurati,un pic oboiti, dar multumiti sufleteste, pentru ca bunul Dumnezeu, ne-a mai rinduit o data sa fim impreuna , cu familia si prietenii, la o mare sarbatioare a noastra , a tururor.
Dupa ce am ajuns acasa, am dormit bustean de la 5 la 7,30 , astfel am reusit sa ratam artificiile.Dar nu ne-a parut rau, pentru ca a venit fratele meu si cumnata , cu o farfurie cu placinte calde, asa ca, am incheiat seara cit se poate de bine. Pe acordurile unui vin din pivnita propirie a fratelui meu.
anena- Mesaje : 564
Data de inscriere : 14/09/2010
Varsta : 65
Localizare : Alba Iulia
la o altfel de cafea
Ce frumos, Anena! Ce adevarat e sa fii roman!
Chiar esti cu spirit de patriot!
Copiii mei(fiica si ginerele),dar si tinerii din biserica mergeau in fiecare an la Alba Iulia pentru parada De 3 ani nu au mai fost si e pacat
Chiar esti cu spirit de patriot!
Copiii mei(fiica si ginerele),dar si tinerii din biserica mergeau in fiecare an la Alba Iulia pentru parada De 3 ani nu au mai fost si e pacat
lumi- Mesaje : 42
Data de inscriere : 25/10/2011
Re: Povestea mea in imagini
Doamne Anena ,ce frumos ai "vorbit" .I-am citit lui Mone care mi-a spus"asa romani DA(stii ca el este "roman"convins si din toata inima
Re: Povestea mea in imagini
Anena, puiule, ar trebui sa scrii o carte, scumpa mea!!!!Dar ce speriati esau catelusii la parada, saracii...cred ca a fost ziua sperieturii cainilor, si Yuppi a mea a patit-o, daca ai citit....Dar superba parada, ce mai...aici nu s-a simtit nimic printre romanii nostri...s-au strans in Zürich la manele si tzuici, nu m-am dus din foarte multe motive...Deci, pe cand cartea???
Vizitato- Vizitator
Re: Povestea mea in imagini
Draga mea, cred ca o sa-i urmezi domnului Burde cat de curand. E pacat sa se piarda asa pagini cu asa o simtire aleasa. Sa-ti aduni intr-un folder tot ce scrii si poate editorii domnului Burde vor fi si ei incantati, asa cum suntem si noi cand citim randurile scrise de tine.
Sunt sigura ca daca as locui in Alba n-as lipsi de la nici o parada. Aici e totul atat de artificial.
Te pupic dulce si mai astept pana de anul nou si alte povesti si povestiri despre sarbatorile de iarna!
Sunt sigura ca daca as locui in Alba n-as lipsi de la nici o parada. Aici e totul atat de artificial.
Te pupic dulce si mai astept pana de anul nou si alte povesti si povestiri despre sarbatorile de iarna!
Re: Povestea mea in imagini
Anena, esti nemaipomenita! Datorita tie simt cum ma "inalt" sufeteste si imi pare rau ca nu locuiesc si eu in Alba. Ceea ce se intampla acolo e grozav. Toata lauda si stima pentru cei care organizeaza asa ceva frumos. FELICITARI!
Doina Ghidu- Mesaje : 1312
Data de inscriere : 09/09/2011
Varsta : 68
Localizare : Bucuresti
Re: Povestea mea in imagini
Anena draga , imi dai voie sa arat la niste romani ce ai scris ?...........poate unii se vor simti jenati putin
Re: Povestea mea in imagini
Super tare, Gabi!
Doina Ghidu- Mesaje : 1312
Data de inscriere : 09/09/2011
Varsta : 68
Localizare : Bucuresti
Re: Povestea mea in imagini
Gabi, arat-le fara nici o problema.Numai sa nu ai si tu surpriza ca mine si sa se interpreteze altfel. Eu tocmai ce am spus adio la 121.ro, exact din acest motiv.Faptul ca am vrut sa atrag atentia forumistilor ca au uitat sa spuna la multi ani persoanleor cu handicap in ziua de 3 decembrie.Maaaama ce mi-am auzit.martagabriela a scris:Anena draga , imi dai voie sa arat la niste romani ce ai scris ?...........poate unii se vor simti jenati putin
anena- Mesaje : 564
Data de inscriere : 14/09/2010
Varsta : 65
Localizare : Alba Iulia
Re: Povestea mea in imagini
Multumesc mult Anena -si pentru sfat .Numai ca sint imuna dupa atitia ani de polemici
te sarutam
te sarutam
Re: Povestea mea in imagini
frumos anena! cine spune ca nu-si iubeste tara denota o oarecare lipsa de caracter, dupa parerea mea. Cum poti sa nu-ti iubesti locul unde ai venit pe lume????
Mom_of_3- Mesaje : 116
Data de inscriere : 24/10/2011
Localizare : USA
Re: Povestea mea in imagini
Foarte bine ca ati reusit aceasta performanta.Asa nu va mai poate rani nimic.martagabriela a scris:Multumesc mult Anena -si pentru sfat .Numai ca sint imuna dupa atitia ani de polemici
te sarutam
In seara asta am avut cea mai mare dezamagire din viata mea, din partea unor oameni.Deh, se mai intimpla. Si din pacate eu sufar mult din cauza asta.
anena- Mesaje : 564
Data de inscriere : 14/09/2010
Varsta : 65
Localizare : Alba Iulia
Pagina 2 din 4 • 1, 2, 3, 4
Pagina 2 din 4
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
|
|
Sam Feb 09, 2019 6:12 pm Scris de Geta
» POEZII SI POETI
Sam Feb 03, 2018 8:53 pm Scris de Geta
» Sa ne amuzam
Sam Dec 09, 2017 4:32 pm Scris de Geta
» GLUME, BANCURI
Mier Dec 06, 2017 3:42 pm Scris de Geta
» cutiuta cu pozele mele
Vin Noi 03, 2017 6:51 pm Scris de Geta
» La o altfel de cafea 2
Vin Noi 03, 2017 3:20 pm Scris de Geta
» CUGETARI......
Vin Oct 06, 2017 10:24 pm Scris de Geta
» La multi ani "Fete si baieti in bucatarie " !
Dum Dec 25, 2016 6:35 pm Scris de Geta
» curiozitati
Joi Sept 29, 2016 6:09 pm Scris de Geta
» Ce muzica ascultam
Mier Iul 13, 2016 8:29 pm Scris de Geta
» Ce citim ...
Mar Iul 12, 2016 9:14 pm Scris de Geta
» Lulu - La multi ani !
Vin Mai 13, 2016 2:40 pm Scris de Geta
» Rugaciune pentru omenire
Dum Apr 24, 2016 5:50 pm Scris de Geta
» La o altfel de cafea 2
Dum Apr 17, 2016 3:51 pm Scris de Geta
» La multi ani Diana!
Mier Apr 06, 2016 12:47 pm Scris de Doina Ghidu
» La multi ani Doina Ghidu!
Mier Apr 06, 2016 12:47 pm Scris de Doina Ghidu
» Paste fericit!
Sam Mar 26, 2016 10:58 pm Scris de Geta
» Gabi -La multi ani !
Vin Mar 18, 2016 10:55 pm Scris de Geta
» ARTA SI ARTISTI
Dum Feb 14, 2016 10:41 pm Scris de Geta
» Colinde, colinde...
Mar Dec 22, 2015 2:01 pm Scris de Geta
» La multi ani Delia
Dum Dec 06, 2015 3:46 pm Scris de martagabriela
» La o altfel de cafea 2
Vin Noi 20, 2015 8:15 am Scris de iuli
» Donare de sange
Mar Noi 03, 2015 11:04 am Scris de Doina Ghidu
» LA MULTI ANI DOINITA VARGA!
Lun Oct 05, 2015 11:07 pm Scris de martagabriela
» La multi ani Nico- 15 septembrie
Mier Sept 16, 2015 6:03 pm Scris de martagabriela
» La multi ani Daniela- 9 sept
Mier Sept 09, 2015 6:13 pm Scris de Daniela
» Noi si nepotii
Dum Sept 06, 2015 7:41 am Scris de Sidy
» CASATORIE aniversari
Mier Sept 02, 2015 11:02 pm Scris de martagabriela
» LA MULTI ANI ,MONE-OOOOOOOOKKKKKKKKKEEEEEEYYYYYYYYYY
Joi Aug 27, 2015 7:15 pm Scris de martagabriela
» La multi ani Anena !
Vin Aug 14, 2015 10:57 pm Scris de maria mihalache