POEZII SI POETI

Tare-mi plăcea astă toamnă
când se purta ca o doamnă,
nu strănuta peste noi
cu răceli, vânturi şi ploi.
Sta cuminte, însorită,
Pe o frunză ruginită,
ori pe-un strugure baban,
ori pe-un uriaş bostan
şi ne-ndeamna-n felul ei
să muncim mai cu temei.
Da, muncim, nu zicem nu,
Dară... toamnă, zi şi tu,
nici măcar sâmbăta
să nu stăm şi noi, cumva?
Nu ne laşi ca duminica
să nu mai facem nimica?
Şi... de cum apare luni,
Iar la muncă ne aduni?
Uite-aşa o cert, iar ea
Iar începe a ploua...( o prietena e autoarea)

A cazut intaia bruma

de Niculina Muresan


A cazut intaia bruma
Si-au ramas copacii goi.
Toamna trena si-o aduna -
Vrea sa plece de la noi.

Pleaca toamna, iarna vine!
Nu-i nimic, ne pare bine.
Peste frunze vor cadea
Fulgii albi, fulgii de nea.

Crizantemele-s brumate,
Toate florile-nghetate,
Dimineata-i ceata, rece,
Vine iarna, toamna trece.

Si padurea-i suparata -
Si-a pierdut podoaba toata.
Cantaretii ii plecara,
Vor veni la primavara.

Dragii mei, de la o vreme cred ca stiti ca-i tare groasa:
Tineretul nu mai are aia sapte ani d-acasa!...
Ce mi-ar place sa fiu dascal, sa le dau la fiecare,
La nerozii astia tineri, câte-un patru la purtare!

Ascultati-ma pe mine, vreau sa stie azi tot natul
Ca de-o vreme tineretul face de rusine satul.
Nu va zic nicio minciuna... Sa vedeti ce întâmplare
Am patit în vara asta, de Sântamaria Mare!

Ca m-am dus de dimineata, de Utrenie, pe roua,
Sa ma rog ca tot crestinul la biserica cea noua.
Si m-am tras mai la o parte, ca tot omul cel cuminte,
Sa ascult cum se cuvine ce ne zice dom' parinte.

Când colo, sa vezi comedie: uite-asa, în graba mare,
Un copil intra 'nauntru dohanind dintr-o tigare!
Am ramas traznit, nu alta si d-asa o grozavie
Mi-au scapat pe jos Playboy-ul si butelca de rachie!

IN MIEZ DE OCTOMBRIE
LIA MURESAN


în miez de octombrie copacii îşi scutură
trecutele dureri din lut în ramuri
în frunze-ngălbenite mai mult de jumătate
din vreme-n vreme ca o părere doineşte vântul
punctând tăcerea timpului scurs
focul arde molcom
coşul de pe masă e plin
cu nuci gutui pere pietroase
şi struguri brumaţi
tu
fă-ţi braţele cunună
că-i vremea pârgului de toamnă
cu miros de fructe coapte
pe alei bătute de briza nordului
păşeşte încet
să nu trezeşti furtuni de dor
în miez de octombrie
căci iarna-i atât de aproape

PIROSKA HANEA - SENS UNIC

Obligati suntem de cand ne nastem
Sa intram in trafic, n-avem de ales,
Caci, drumul construit de Dumnezeul lumii,
Este construit cu un singur sens.

Demaram pe drumul vietii in viteza,
Cat de departe suntem, nu realizam,
Numai cand am parcurs mai mult de jumatate,
Cautam un loc sa mai si parcam.

Reducem din viteza, atat cat se mai poate
Cautand de acum loc pentru parcari,
Dar, ele aici lipsesc cu desavarsire,
Traficul aici, este prea intens.

Semnul de Sens Unic, iarasi ne obliga,
Sa mergem inainte si sa circulam,
Nici sensul giratoriu nici ca mai exista,
Iar de Sens Unic, noi nu mai scapam.

Ar fi fost mai bine ca-n drumul vietii noastre,
Sa nu fi existeeeat nici un fel de semn,
Cand am fi realizat ca suntem prea departe
Am fi trecut pe banda ce vine din alt sens

"Mi-ai picurat in suflet
A dragoste-i licoare
Zile si nopti in sir
Ma vei iubi tu oare?
Te chem ,te strig ,te caut
In dimineti senine
Si de durere pling cind
Nu esti linga mine"
(Ion Grecea Moartea lebedei)

Rainer Maria Rilke - Toamna
Cad frunzele, cad ca din departare,
de parca vestejesc gradini în ceruri,
cu gesturi de negare cad, de-a rîndul.

Iar noptile, cum cade greu pamîntul
din toate stelele, într-o însingurare.

Noi toti cadem. Si mîna asta, iata.
Caderea, vezi, e-n toti si în oricine,

Si totusi, este Unul care tine
nespus de blînd, pe mîini, caderea toata.

Din pacate este adevarat......


VARA PE ULITA dupa G. Cosbuc
parodie BAC

Ne-aşteptam, la bac, să cadă
Vreun elev, acolo, doi,
Însă, ca după război,
Au picat elevi, grămadă…
Vai de noi!

Li s-a dus în lume vestea
Şi-am zvârlit spre ei săgeţi
Ascultaţi acum, de vreţi,
Cum s-a derulat povestea!
Să vedeţi…

Patru ani au dus-o bine,
Lenevind şi petrecând,
Fără să le dea prin gând
Că năvalnic vuiet vine
În curând.

Nici măcar în lună-o dată
Un caiet n-au răsfoit,
Şi-un liceu au absolvit,
Însă ziua mare, iată,
A sosit!

Dintr-un jeep, la bac, răsare
Un băiat al… ştim noi cui,
Arogant cum altul nu-i
Şi e plin de îngâmfare
Chipul lui.

Blugii peticiţi i-atârnă,
Cinci ca el încap în ei,
Dacă-l vezi, te-nchini la zei,
Că şi-a-nfipt în nara cârnă
Trei cercei

Uite-i buzunarul, frate,
Mare cât o zi de post
Şi croit c-un singur rost:
Au fiţuicile-adunate
Adăpost!

Îşi aruncă ochii, roată,
Prin lentile fumurii
Şi se-ndreaptă, să te ţii,
Către zgomotoasa gloată
De copii.

Cum se-apropiase bacu’,
Tatăl său, descurcăreţ,
Pregătise-un plan măreţ,
Ca examenul să-l ia cu
Orice preţ.

Profitând de-mprejurare,
Pe băiat îl doare-n cot,
Dar, la bac, surpriză mare:
Camere de spionare
Peste tot.

Inhibat din cale-afară
Şi mizând pe portofel,
Nu s-a descurcat defel,
Dar noi ştim c-au fost, în ţară,
Mulţi ca el.

De va şti să dea din coate,
Peste ani, nimic de spus,
La catedră fi-va pus,
La inspectorat sau, poate,
Chiar mai sus!

Că, la noi, acela care
Se târăşte-abia, abia,
Cu o pilă în dotare,
Poate să ajungă mare,
Doar să vrea.

Poţi preda la grădiniţă
Chiar de n-ai habar să scrii;
Te cruceşti când la „copii”
Pune-o bravă dăscăliţă
Doar un „i”.

Autori de perle crase
Din păcate, nu sunt rari,
Dezacorduri, faze tari
Se-ntâlnesc şi pe la case…
Mult mai mari.

Şcoala-i navă în furtună
Ce de-un timp a eşuat,
Echipaju-i speriat,
Şi-ar fi cazul să se pună…
Pe-nvăţat!

IMI NINGE IAR

Lia Muresan


a început să ningă iar peste pământ
trec sănii încărcate de nerăbdarea copilăriei
în noapte
sub semnul de întrebare al stelelor
ninge
cad fulgi din trena albă a melancoliei
chipuri chemând alte chipuri
cu priviri duse spre infinit în amintire
printre case şi oameni
şi îmi ninge iar în suflet a poveste
c-un dor de ducă stins demult
ca să iernez pe creste lângă tine
plătind iubirii ultimul tribut
aş vrea
din ceruri norii alb să cearnă
în braţe să ne ţinem cu nesaţ tăcuţi
să fie iarna noastră nesfârşită
un început de lume
unic
veşnic început

Frumoasa poezie Geta!
Mie imi place iarna mult, mai ales la munte.

Geta, superba poezia.

O prietena foarte buna scrie si proza,ma bucur ca o apreciati,Mari si Doina ,da si mie imi place iarna,am lopatat ieri,a fost fain.

MA IARTA DOAMNE
Lia Muresan

în pustiu şi zadarnice îmi par acum toate
am obosit
trăind am încercat de toate din iubire
am păcătuit fără de voie
cât am putut Doamne
respectat-am poruncile cerului
am crezut în ele şi-n oameni
cum în multe am crezut în viaţă
Doamne viaţa simt
cum se scurge treptat din mine
odată cu încrederea
cu fiecare trădare deziluzie şi fum înhalat
fumez ca de obicei
deşi ar trebui să mă las
îmbătrânesc Doamne
în prag de sărbători
mă gândesc la o casă cu verandă albastră
cu gutuii şi muşcate în ferestre
la lumina caldă pâlpâind în noaptea geroasă
la colindele cu leru-i ler şi florile dalbe
Doamne mai lasă în oameni frumuseţe
şi lumină pentru bucuria măsurii
cu mâna tremurând scriu
mă iartă Doamne

Superba poezia, minunat recitata!!!!!!
https://www.youtube.com/watch?v=HMu7DAeSmss

O poezie pe care as asculta-o de mii de ori!

https://www.youtube.com/watch?v=KOW56wsurYQ

Singurătate (Solitude)

Să şezi visînd pe ţărm, pe lunci, pe stînci,
să mergi unde-i pădurea mai obscură,
în locuri unde tainele-s adînci
şi unde tu eşti cea dintîi făptură;
să vezi de sus ce alţii nu văzură,
s-ajungi pe culmi cu fiarele a sta,
s-admiri un pisc, un hău, o apă pură
nu-i a fi singur, ci a conversa
cu farmecul Naturii, cu măreţia sa.

Dar în mulţime, forfotă, foială,
s-auzi, să vezi, să simţi şi să posezi,
pierdut, pribeag, muncit de îndoială,
lipsit de ale dragostei dovezi,
neadecvat, scăzut, lovit de boală!
Să n-ai un prieten, un ortac, un frate,
să n-ai pe nime-n care să te-ncrezi,
cu milioane-n faţă şi în spate
e a fi singur, e singurătate!

poezie de George Gordon Byron, cunoscut ca Lord Byron, poezie din volumul "Childe Harold's Pilgrimage"(1812)
aici cateva informatii despre poet

Absolut superb! Si minunat faptul ca mai exista oameni care iubesc poezia...

Ai perfecta dreptate Doina G draga....
Dar....parca simt o unda de tristete la Adi al nostru.....esti necajit ?

Vreti sa zambiti? Cititi poezia!

Ion Pribeagu - Mac - mac

In tramvaiul care duce
Din Lipscani in Ghica Tei
Plin cu lume anonima
De barbati si de femei,
La o statie din centru
Sau de prin imprejurimi,
S-a urcat o cuconita
Cu superbe rotunjimi,
Trup felin, plin de ispite
Dar, rotund si voinicel
Parca-ar fi sculptat de dalta
Lui Rodin sau Praxitel,
Dupa ea, se urc-un tinar -

Tip de donjuan sadea -
Care nu stiu din ce pricini
Se cam indesa in ea
Doamna foarte indignata
L-a privit cu mult temei
Insa tot mai mult magarul
Se-ndesa in... viata ei
Ca deodata cuconita
Nu s-a mai putut abtine
Si i-a spus:

- Asculta june,
Nu te simti sau nu ti-e bine?
Ce te-ndesi ca la pomana
Cind nici nu stiu cine esti
Cu metode de-astea brute
Crezi c-ai sa ma cuceresti?
Afla ca sint doctorita
Chiar de nu m-arata fata
Si-ti fac una s-o tii minte
Toata viata, toata viata!
Ca de mai m-atingi odata
Peste trup sau peste brate
Ti-o tai jos, in bucatele
Imediat si-o dau la rate!

Iar femeile vreo zece
Din tramvaiul cel sarac,
Incepura toate odata:
Mac, mac, mac. mac

Doctorita Ciomu.

Primavara... de Panait Cerna

Cu faptura ei de floare
Si cu daruri noi,
Vesnica biruitoare
A sosit la noi.
Trandafirii aurorii
Sunt obrajii ei,
Val de argint ea are norii
Albi si subţirei.
Nalta, mandra, sta-n picioare
In radvan domnesc…
Gingas chip de fata are
Bratul voinicesc.
Viu struneste-n aer zana
Roibi hraniti cu jar;
Cai de vant, scapati din mana
Cruntului Ghenar.
Bubuind inainteaza
Pe un pod de nori,
Pana iese-n drum de raza
Strajuit de flori…

- Toporasi-

de Magda Isanoş

Cu sacu-i plin de banalitati s-a prezentat
si anul asta zana primavara,
cu toate-acestea noi ne-am bucurat
de parca-ar fi venit intaia oara.

Contrazicându-ma cu mine insumi si-n sfarsit,
riscând sa-mi stric pantofii prin noroi,
m-am dus sa vad ce flori au rasarit
în parcul vast si gol de langa noi.

De mult nu ma-ncercase asa dor
de viata si calcam nerabdatoare;
simteam cum se-nfioara sub picior
pamantul umed, fecundat de soare.

Copacii goi mi s-au parut incantatori -
Parca-as fi vrut sa-i strang în brate sa-i sarut
(trecusem pana-atunci de-atatea ori
pe langa ei si nici nu i-am vazut)

Iar ceru-albastru, vag, nedefinit
(ca rochiile care ies la spalat),
cu capul dat pe spate l-am privit
si l-am gasit de-a dreptul minunat.

Pe urma-am dat de toporasi langa-un stejar
erau asade-albastri, delicati -
ca niste firmituri lasate-n dar de primavara,
printre pomi-ntunecati.

M-am aplecat cu inima batând,
dar când era sa-i rup, nici eu nu stiu
de ce si cum, dar mi-a venit în gând
ca pentru ei paharu-i un sicriu.

Si m-am întors spre casa mai agale,
c-o oboseala fericita-n pasi,
iar daca mainile-mi erau la fel de goale,
în schimb aveam în suflet toporasi.

Panait Cerna, Magda Isanos, fetelor, cine se mai gandeste in ziua de azi la acesti oameni care ne-au incantat (pe unii dintre noi, cel putin!) cu creatiile lor...

Femeia cu degete de primăvară
ştie când tresar mugurii
îi simte sub piele zvâcnind
a iubire,
mustind în sevele pe care iarna
le-a adăpostit în creiere albe
unde n-au sălăşluit nici minciuna,
nici echivocul.
Femeia cu degete de primăvară
te-atinge în taină,
rispind petale peste chipuri de arbori
unde scoarţele ascund zâmbete
stinse-n aburul fiecărei dimineţi -
dor înclinat de-o zi
pentru trecerea spre moarte a fluturilor
împrumut pentru zborul meu către tine
niciodată sfârşit...
Nu talpa mea va ucide mersul apelor
şi nici degetele mele nu vor strivi
colţul verde al speranţei
pentru că-n fiecare lujer
vorbeşte-o rădăcină –
cuvânt înfipt în sensul unei trăiri
ce nu se-mparte
când femeia cu degete de primăvară
te prinde în braţe...

Ana Sofian

Martie de Lucian Blaga

Din caier încălcit de nouri
toarce vântul
fire lungi de ploaie.
Flusturatici fulgi de nea
s-ar aşeza-n noroi,
dar cum li-e silă -
se ridică iar
şi zboară sa-şi găsească
cuib de ramuri.
Vânt şi-i frig -
iar mugurii
prea lacomi de lumină
işi zgulesc acum
urechile în guler.