Ce citim ...

Anca, trebuie sa fie...sau incearca sa faci comanda de acasa sau poate face asta cineva pt tine. Eu tocmai am terminat ,,INTOUCHABLES''(aici e tradus drept,,prieteni destul de buni'') de Phillippe Pozzo Di Borgo, trista pana la ceruri dar plina de invataminte, pt cine se incumeta s-o citeasca. Si, cum cine ma cunoaste stie ca nu plec nicaieri fara macar o carte in geanta, am primit ce imi doream de multa vreme de la o buna prietena : ,,Pe aripile vantului''!!!!!Maica si e groasaaaaaaa....tocmai buna pt serile luuuungi de iarna

Am citit "Pe aripile vantului" de mult de tot! Din pacate am citit-o dupa ce am vazut filmul si mi s-a parut mai frumos filmul decat cartea! Bine, dar si cartea...n-o mai lasi din mana. Am citit foarte mult la viata mea, dar la ce mi-a folosit? Poate cineva sa-mi spuna? La ce mi-a folosit ca am invatat? Ca stiu 5 limbi straine? Ca stiu tomuri de poezie si teatru pe de rost? La ce mi-au folosit toate astea? Hai ca va las, ca iar va scriu din butoiul cu melancolie si durere!!!

Doina Ghidu a scris:Am citit "Pe aripile vantului" de mult de tot! Din pacate am citit-o dupa ce am vazut filmul si mi s-a parut mai frumos filmul decat cartea! Bine, dar si cartea...n-o mai lasi din mana. Am citit foarte mult la viata mea, dar la ce mi-a folosit? Poate cineva sa-mi spuna? La ce mi-a folosit ca am invatat? Ca stiu 5 limbi straine? Ca stiu tomuri de poezie si teatru pe de rost? La ce mi-au folosit toate astea? Hai ca va las, ca iar va scriu din butoiul cu melancolie si durere!!!

Ba ti-au folosit, te-au facut sa fii ceea ce esti azi: un OM cultivat, educat si cu care se poate discuta de la ceapa pana la literatura pe (probabil) orice tema. Hai, nu mai fi rea, ok? Cand iti e mai greu, iti amintesti o piesa de teatru mai haioasa. Vorba bancului:hai, barbia sus.... si cealalta, si cealalta

Doina draga vorbele Cristinei sint exact ce voiam sa iti spun si eu
Nu mai fii pesimista

Doina Ghidu a scris:Am citit "Pe aripile vantului" de mult de tot! Din pacate am citit-o dupa ce am vazut filmul si mi s-a parut mai frumos filmul decat cartea! Bine, dar si cartea...n-o mai lasi din mana. Am citit foarte mult la viata mea, dar la ce mi-a folosit? Poate cineva sa-mi spuna? La ce mi-a folosit ca am invatat? Ca stiu 5 limbi straine? Ca stiu tomuri de poezie si teatru pe de rost? La ce mi-au folosit toate astea? Hai ca va las, ca iar va scriu din butoiul cu melancolie si durere!!!

Doina,te rog sa te bucuri,ce poate mai frumos decit sa-ti amintesti cit de greu obtineam o carte buna?
De cind eram copil imi amintesc de "baietii din strada pall",ciresarii,muschetarii,trei pe o insula sau comoara din insula,ma puneam in pielea personajelor,multe altele,apoi Olguta din La Medeleni,Drumes cu personajele lui,pe el l-am obtinut foarte greu.
Sa nu-ti para rau de nimic ce ai invatat si citit esti cu atit mai bogata,eu asa ma consider si imi pare bine cind o vad pe Roxana citind,ma intreaba -mama merita?
De ex. Lorelei acum,cind era studenta a invatat foarte mult dar a si citit mult,vorbeste trei limbi si eu sunt mindra de ea
Si eu am suferit Doina si mai sufar din cauza prostilor ,a parvenitilor,incultilor,infatuatilor,imbogatitilor care habar nu a au sa vorbeasca ex. Eba.
Asta e lumea in care traim,draga mea nu fii trista hai sa te imbratisez ,da-i incolo pe toti prostii din lume si din preajma noastra,fii fericita ca te iubeste si respecta atita lume.
Te puuup si ai grija de tine.
Geta M.

eu ma lupt cu una de'a lui Margaret Attawood ( the blind assassin) . E ciudatica rau de tot si groasa ( vreo 700 de pag) dar mi-am propus s-o termin ,musai!


Ma bucur ca am dat peste cititoare pe aici !!!

Hihi, Ancuta, eu am in permanenta o carte cu mine in geanta...cum am eu bunul obicei de a ajunge dupa ce a plecat autobuzul din statie si urmatorul vine in jumatate de ora...ma ajuta cartea, nu?Inainte, cand ma duceam la soacra des, in tren citeam...plus ca aici toata lumea citeste ceva in tren, autobuz, etc...Cum sa fac eu nota discordanta?

cristina esti pe goodreads.com?

Daca imi si zici ce e aia , cu siguranta voi fi

Ducess a scris:Daca imi si zici ce e aia , cu siguranta voi fi

iti las link pe mess, e un website despre carti.

[Eu tocmai am terminat ,,INTOUCHABLES''(aici e tradus drept,,prieteni destul de buni'') de Phillippe Pozzo Di Borgo, trista pana la ceruri dar plina de invataminte, pt cine se incumeta s-o citeasca.Tocmai am vazut ca francezii au ecranizat acest roman ,,Invincibilii'' se numeste si a fost ales filmul european al anului...Nu stiu cum e filmul, dar cartea m-a impresionat.

Scrisorar - de Mihail Siskin
Mihail Şişkin - nascut in 1961la Moscova şi a absolvit Universitatea Pedagogică de Stat din acelaşi oraş. Debutul său literar a avut loc în revista Znamia în anul 1993, iar în 1995 s-a mutat în Elveţia, unde a avut ocazia să lucreze ca interpret (experienţă pe care o va descrie într-una din cărţile sale, Venerin volos, în curs de apariţie la Curtea Veche Publishing) şi ca profesor; este şi colaborator permanent al publicaţiei Neue Zürcher Zeitung.
„Începutul acestui roman […] este de o frumuseţe care îţi taie răsuflarea. Am putea crede că citim corespondenţa dintre Virginia Woolf şi Robert Musil.“
Le Figaro

Si mai adaug si eu, este o carte de citit la gura sobei, o carte scrisa asa cum se scria pe vremuri, in buna traditie a literaturii clasice ruse (si nu numai)

Doina, eu, una, nu m-am dat in vant niciodata dupa rusi, iertare...Dar acum am descoperit-o pe P.D. James, englezoaica sadea O recomand! Dar am o intrebare: cine a citit ceva de Neale Donald Walsch? Se zice ca ale lui ,,Conversatii cu Dumnezeu'' ar merita citite, dar inca mai colectionez pareri...Cine ma poate ajuta?

mie mi-au placut scriitorii rusi. acuma, n-am citit o mie de ei, da ce am citit mi-au placut Sunt cam sumbri asa, dar na...
Cristina, Neale Donald Walsch cu cartea aia cu conversatiile are in medie 4 stele jumate din 5 pe goodreads.com. Lumea vorbeste bine despre carte.

Ancuta, am o prietena care a citit-o si are numai cuvinte de lauda despre ea, dar aici nu o gasesc...sunt abonata la un site cate trimite newslettere cu citate din carte si...o tot caut... Multzam fain de informatie

n-o gasesti in nici o limba in care tu citesti?

buna dimineata,
Cristina: aici http://ebookee.org/Conversations-with-God-1-2-amp-3_493941.html gasesti cartea , in format PDF
se pare ca nu mai este activ linkul
deocamdata am cartea a 2 a din trilogie/lb engleza, le gasesc si pe celelalte si ti le trimit, ok ?
le-am gasit si pe celelalte 2

din cite stiu eu, Cristina nu citeste in engleza

N-am mai citit ceva in engleza(carti) de cel putin 10 ani....am gasit cartea in germana veche...multzam...Mai caut!Adi, multumesc!

Stiti ce mi-e mie doooor sa recitesc? Toate cartile din copilarie si tinerete: La Medeleni, Lorelei, Pe aripile vantului, tot ce are Dickens, Dumas, James Clavell (Shogun, Tai Pan, Nobila Casa etc) si multe altele...Din pacate nu am timp. Mi-e dor sa stau in fotoliu cu teancul de carti langa mine si sa le devorez. A fost o vreme cand un roman ca "Pe Aripile vantului" il terminam in trei zile! Va dati seama...Ce vremuri...

eu am terminat aseara un reading challenge ce mi l-am propus pt anul asta si anume sa citesc 50 de carti in 2012.

Isuse, de apuc sa citesc 15 pe an e minune...Felicitari, Ancuta! Am gasit ,,conversatiile'' in germana, am comandat cartea, ura!!!!!

Era o vreme

Scris de : Marin Neacșu

Era o vreme în ţara asta când cine termena liceul si intra la facultate era privit cu admiraţie şi i se spunea cu respect, „domnul inginer sau domnul profesor, sau domnul avocat. Când unul dintre ei, la cam 10-15 ani de activitate îşi dădea şi lua (dacă îl lua) doctoratul tot oraşul se uita la el ca la Dumnezeu.
Era o vreme în ţara asta când dacă vedeai o maşină pe stradă ştiai că cel care se află în ea a muncit ca să o cumpere sau este vreun boss de la partid. Mai târziu au apărut şi norocoşii câştigători la cecuri sau loz în plic, dar îi puteai număra pe degetele la o mână într-un judeţ. Şi mai era o categorie cu maşini, cei care lucrau în comerţ sau alimentaţia publică.
Era o vreme în ţara asta când dacă vedeai pe cineva pe stradă între 8 şi 16, te gândeai că este în concediu, libere, sau e bolnav săracu om şi merge la doctor.
Era o vreme în ţara asta când dacă vedeai un poliţist pe stradă mergeai liniştit să îi ceri o informaţie, sau daca voiai să te plângi de ceva, erai ascultat.
Era o vreme în ţara asta când dacă ajungeai la spital cu cineva şi trebuia operat, îţi era frică să vii cu o floare la asistente sau cu o cafea sau o sticlă de whisky la doctor, şi le mascai neîndemânatic –ca toată lumea – în ziar, sub haină convins că nu ştie nimeni ce e umflătura aia, de la piept. Când te întorceai fericit că nu te-a prins nimeni şi te întâlneai cu altul umflat în piept te uitai superior şi zeflemitor la el gândind „ia uite şi la fraierul ăla, merge cu sticla ascunsă la piept are impresia că eu nu ştiu că o duce lu dom doctor. !”
Era o vreme în ţara asta când la şcoală, copii mergeau în uniformă şi cum vedeai unul pe stradă în timpul orelor ştiai că „este unul din ăia de chiulesc sau nu le place şcoala” şi te uitai atent la el să vezi dacă nu e cumva copilul vreunui coleg de fabrică. Şi ce bătaie lua acasă dacă afla tacso că a chiulit.
Era o vreme în ţara asta când abia aşteptai să intri în câmpul muncii, să te angajezi undeva, să îţi faci raport pentru locuinţă şi să aştepţi cu înfrigurare, dar temei, să ţi se repartizeze una, ca să te poţi însura, să te aşezi şi tu la casa ta, să îţi întemeiezi o familie. Dacă nu aveai, nu prea îţi ardea de însurătoare, că nu se uita nimeni la tine fără serviciu şi fără casă, că nu erai de viitor.
Era o vreme în ţara asta când băieţi deştepţi erau consideraţi cei care ştiau carte, dar să o citească, nu să o joace, făceau o facultate şi terminau primii. La ei se uita lumea cu admiraţie: „ăsta e a lu Ilie de la sculărie. A termenat primu facultatea, l-au luat ăia la Bucureşti. Eheeeeeeeeeeee, o să ajungă mare, e dăştept”
Era o vreme în ţara asta când dacă te întâlneai cu un cunoscut pe stradă, te opreai bucuros să mai schimbi o vorbă, să mai auzi un banc, să te lauzi cu ce ai mai făcut sau să îi spui cum a fost în concediu la Mamaia, să te mândreşti că ai fost promovat sau ţi-a luat copilul la liceu, sau să îl inviţi peste o lună la ziua ta sau nunta copilului.
Era o vreme în ţara asta când veneai de la serviciu, băgai repede o ciorbă caldă în tine şi ieşeai în faţa blocului „la una mică cu băieţii”. Una mică putea fi o minge, o ţâgară, o tablă, o bere, o şuetă, după priceperile fiecăruia, dar nu era unu să nu facă „una mică” cu prietenii.
Era o vreme în ţara asta când mergeai liniştit pe stradă, nu îţi era teamă că te opreşte careva să te întrebe cât e ceasul sau de ce nu ai moţ la bască.
Era o vreme când lumea întorcea capul după militarii care treceau cântând sau în pas de defilare de la instrucţie, acolo unde aceştia erau nevoiţi să treacă prin oraş şi auzeai pe câte cineva spunând cu mândrie”uite mamă, trece armata”.
Astăzi, toată lumea termină liceul, ia bacalaureatul pentru că s-a dat lege să nu fie nici un analfabet fără bacalaureat, iar facultatea a devenit locul unde se pun la cale cele mai tari chefuri şi se adună puştoaice pentru „o linie”.
Astăzi nu mai poţi merge pe trotuar pentru că nu mai ai loc de maşini staţionate şi şoferi grăbiţi.
Astăzi străzile sunt pline de oameni care în nici un caz nu merg la serviciu, dar nici la doctor. Toată lumea e în concediu fără plată.
Astăzi când vezi un poliţist pe stradă te uiţi speriat să vezi pe cine urmăreşte sau îl ocoleşti să nu îţi dea vre-o amendă aşa, pentru că l-ai deranjat când te-ai uitat la el. De regulă unde e gâtuit traficul, vei găsi un poliţist în intersecţie, „fluidizând circulaţia”.
Astăzi când mergi la spital, nu mai mergi cu sticla ascunsă sub haină. Când intri la medic în cabinet înainte de a da cu bună ziua trebuie să dai cu plicul. Nu mai vezi pe nimeni cu pieptul umflat toată lumea intră cu sacoşe burduşite. Nu se mai uită nimeni chiorâş, toţi paznicii ştiu că ai acolo feşe, vată, antibiotice, cearceafuri, dezinfectant, medicamente, analgezice, perfuzii, pungi cu plasmă pentru operaţie.
Astăzi când vezi copii de şcoală, te întrebi dacă merg la şcoală sau la discotecă, ţinuta este aceeaşi, machiajul la fel de strident, rucsacul din spate are un caiet şi laptopul, ipodul, „ifonul”, sau tableta.
Astăzi tinerii nu mai au nevoie de serviciu ca să îşi întemeieze o familie, doar de bani de la babaci şi îşi întemeiază câte o familie pe săptămână fără acte, fără biserică, fără serviciu. Fetele abia aşteaptă să fie neveste sau nevestite la câte cineva, cine nu are câte un „ma man” este ori urâtă cu crengi ori „tută”.
Astăzi băieţi deştepţi sunt cei fără carte, care reuşesc să „se învârtă” sau sunt „băieţi de băieţi deştepti” care obţin bani uşor din „afaceri” cu fraierii. Cu cât păcăleşti sau furi mai mult, cu atât eşti mai deştept.
Astăzi când te întâlneşti cu un cunoscut pe stradă, îl ocoleşti ca să nu te întrebe cum o mai duci, sau să nu îţi ceară bani cu împrumut, să nu te invite la o nuntă.
Astăzi oamenii nu se mai întâlnesc în faţa blocului, le e ruşine să se întâlnească şi la gunoi, se uită fiecare pe geam să se asigure că nu e nimeni să se uite în gunoiul lui amărât sau să observe că nici câinii vagabonzi nu zăbovesc lângă resturile lui, pentru că nici oase nu mai sunt în gunoi. Cel mai mult oamenii stau ascunşi în casă sau pleacă „la ţară” de zilele onomastice, ca să nu se trezească cu invitaţi nepoftiţi. Nimeni nu mai zâmbeşte toată lumea circulă cu capul în jos de ai zice că toţi au pierdut câte un galben şi îl caută disperaţi. Te mir că nu se dau cap în cap.
Astăzi ieşi din bloc şi după doi paşi apare unul cu un cuţit sau un pistol ţi-l pune la gât şi te întreabă de ce te-ai însurat cu nevastă-ta, nu ştiai că era prietena lui?
Astăzi când lumea aude de armată întoarce capul pentru că „ăştia au tras în noi în 89” şi acum au pensii nesimţite.
Oare ce va fi mâine ? Va mai fi ţara asta ?

Oh, Doamne, Sidy, cat adevar in ceea ce a scris domnul acesta, Marin Neacsu...Asa e, cuvant cu cuvant. Eu m-am pricopsit cu serviciul asta pentru ca mi-era rusine sa stau pe banii parintilor, dupa ce dadusem la teatru si nu am intrat. Ai mei saracii, ma rugasera sa stau un an acasa si sa mai incerc in anul urmator. Dar eu, nuuu, cum sa stau un an degeaba, si pe banii lor! Apoi, alt exemplu: cand ieseam sera, cu sotul, la plimbare (pe vremea aia stateam chiar aici, pe str. Garii de Nord) ne prindea si miezul noptii in parcul asta din fata garii. Si nu ne era frica sa stam. Acum, cand mai intarzii la serviciu (deci, tot aici, in zona garii) si se intuneca, abia astept sa vina autobuzul mai repede, sa nu care cumva sa-mi sara in spate cu vreun cutit, vreun aurolac sau vreun drogat. Noi nu incuiam usa niciodata, cand eram acasa, nici aici, nici la Valeni. Acum stam cu usile incuiate - ferecate, ziua in amiaza mare, ca te trezesti cu cate unul care "a gresit" apartamentul!!! Inainte tot leafa mica aveam, dar la fiecare leafa asotului si a mea, luam copiii si mergeam la restaurant. In concediu nici nu se discuta sa nu mergem la mare si apoi la munte....
Din 1990 incoace...am fost de cateva ori in concediu numai eu cu copiii cand inca mai erau mici! Ca pe urma nu au mai vrut sa mearga cu mine...De politie...ce sa va mai spun! Cand am facut reclamatie ca la "chioscul" (boutique!) de langa naoi beau unii si se injura si se iau de toata lumea, s-au dus si le-au spus: "Beeeiii, vezi ca te-au reclamat aia de la 4!"...Of, si nu ne-ar ajunge spatiul pentru alte exemple...
Si unii ne eticheteaza "nostalgici"...

Trist si adevarat.
Dar cine o fi vinovat?